Poveste fara nume

Intorc clepsidra blocata intre peretii mintii mele adormite si curg amintiri, dezlantuind imagini din trecut, sentiment cu sentiment. 

Sunt urme dulci si colorate. Un sarut. Sentimente. Bucurii. Impletite. Daruite. Demult.

Prezent. Pustiu. Gust. Amar. Tristete. Dor. Apasare. Durere. Gol. 

Si ploua peste mine cu petalele uscate ale unor trandafiri daruiti din iubire intr-o seara de februarie..

Timp fara sens. Timp pierdut. Il regret.

Pentru ea

 A gift for devil`s whore.

Black roses.

Venomous spines.

Poisonous smell.

A smell that slowly invades her body and travels through her core.

It reaches her heart and carves  a hole. It kills her soul.

Then she will rot. Alone. Insane. Then all of it won`t be in vain. 

 Oh, how I hate that bitch!

Cosmar

Zbor. Fara aripi. In jos.

Te vad. Esti departe. Mai departe. Tot mai departe.

Iti surprind ultima data chipul. Privesti cum cad si nu iti pasa.

Te intorci si pleci din viata mea.

Cad. Ating abisul. Sunt singura.

Nu simt. Nu aud. Nu vad.

Fara tine.. sunt nicaieri.

Puppet on strings

Cuvinte. Imi vorbesti? Nu.. le arunci in mine. Simt unul cate unul cum ma raneste. Sunt gloante rapide ce patrund in mine si intepenesc. Opreste-te! Vrei sa ma ucizi? Priveste-ma! Ce vezi? E atat de simplu.. atat de clar.. Si ti-am spus-o de prea multe ori. De ce nu intelegi? E tot ceea ce un om ar vrea sa auda. Tu de ce nu asculti? Imi pasa. Esti totul. Te iubesc. Mult. Poate prea mult. Si ma doare sa stiu ca eu pentru tine insemn putin. Poate prea putin. Ai agatat de inima mea o sfoara si te joci. Si schimbi brusc miscarile. De ce ma tragi langa tine daca apoi ma respingi? De ce ma respingi daca apoi ma tragi langa tine? Sunt confuza. Dar te rog nu-i da drumul..

Albastru pur

"Tot asa cum galbenul este intotdeauna asociat cu lumina, se poate spune si ca albastrul aduce cu el si un principiu al intunericului. Aceasta culoare are un efect special si aproape indescriptibil asupra ochiului. Pe scara culorilor este una puternica, insa de partea negativa, si la maximum de puritate este, cum s-ar zice, o negatie stimulatoare. Aspectul sau este deci o contradictie intre excitatie si calm"
(Goethe - Teoria culorilor)
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Iubesc ochii albastri. 
Claritatea culorii la suprafata, ca si cum timpul ar fi inghetat mii de cristale si le-ar fi uitat acolo....neatinse, netulburate. Misterul ce il ascund in profunzimea lor, asa cum isi ascunde apa adancurile. Ador cand ma privesc. Mi-au intrat in gand, in suflet, in trup. Ii simt prin vene, pana in artere. Ei imi fac inima sa bata. Sunt ochii lui. 

Sperante, ganduri, iluzii. Si?

Noapte si fum. De lumanare stinsa de vant? De tigara uitata in scrumiera? Nu conteaza. Chiar nu conteaza. Mi-e frig. Ganduri ce imi zburda prin cap, se lovesc si ma dor...la fel cum ma doare si sufletul. Te-am vazut din nou, ca in fiecare zi de cand nu ne mai cunoastem. Suntem straini de-acum. Nu au mai ramas decat schimburi de priviri..adanci, profunde, mute. Si intre noi e tacere. O liniste apasatoare. Nepasatoare. Grea. Momente prea lungi si totusi prea scurte. Cu ochii tai de gheata te uiti, dar nu ma vezi. In mintea mea, in schimb, se deruleaza o poveste cu noi. Iar si iar si iar... imi amintesc cuvinte pe care le-ai spus, dar care acum si-au pierdut sensul. Te invidiez. Ai uitat tot. Si mie imi e atat de dor!

Fumul se pierde prin camera goala. Insomnie..Lumina orbeste..Inca o noapte fara vise.