Trezire. Nu..nu e dimineata. Nu sunt razele soarelui cele care imi deschid ochii. E ceva nu atat de mangaietor..ci din contra. E realitatea. Cruda realitate. Cea care iti sfasaie sufletul. Te injunghie de zeci de ori fara oprire pana omoara si ultimul vis..si ultima farama de speranta ca ar putea fi altfel.
Ce faci cand iti dai seama ca trebuie sa o iei de la capat? Ce faci cand toate momentele de pana acum care ti-au cladit viata, persoana, nu sunt decat cenusa suflata de vant? Cand tot ce ai crezut, tot ce ai sperat, tot ce te ajuta sa pasesti inainte, se dovedeste dezamagitor de fals? Cand adevarul e minciuna, imbratisarea - respingere si iubirea - refuz? Cand, ametit, te lovesti de oameni zambitori in vitrine de sticla unde si-au inchis trupurile si fericirea?
Recladesti.
